The economic crisis has had a negative impact on all sectors of the Romanian economy, but US investors continue to invest locally and are optimistic about the future. US pork giant Smithfield is one of them.
The Diplomat – Bucharest, a Romanian English-language monthly magazine, talked to managers of American companies present on the local market sees a slight increase in American investors’ interest in Romania.
“Recently, several important projects have been discussed which would increase the country’s attractiveness, and we believe that should continue in the future,” Sorin Mandrutescu, AmCham president, told The Diplomat – Bucharest about local US investment.
Among IT-giants such as Microsoft and Google, and other service related companies, Bogdan Mihail, president of Smithfield Romania was the only agriculture investor interviewed, according to Blackseagrain.
“In the future we plan to support the increase of production capacity of our factories and diversify our range of products,” he said.
“This growth of production capacity is driven by the new development opportunities that have been made by the approval of the Channeled System (SC) of pork production in Romania, dedicated to getting it on the EU market,” Mr Mihail said.
Smithfield’s main activity is rearing swine, feed production and the purchase and storage of cereals, and the firm is also the largest buyer of grain from the Banat region, with over 250,000 tonnes of grain purchased per year.
So far, Smithfield’s investment in Romania amounts to US$ 600 million, of which $500 million has been invested in the farms division and $100 million in the processing unit.
“The initial decision to invest in Romanian agriculture was due, on the one hand, to the long tradition of raising pigs in the west of the country, and on the other, to the agricultural potential supply of cereal products locally, which are needed for animal feed,” Mr Mihail said.
Currently, Smithfield Romania manages several pig farms, two compound feed factories, a meat processing factory, a factory processing animal by-products, and a network of warehouses and logistics to ensure the fleet and market its products with better control of product traceability to the final consumer (from farm to fork).
Most of the farms owned by Smithfield are greenfield investments, and the others have been upgraded in accordance with all European requirements in the field. The company also owns two combined feed factories with a total capacity of 110,000 tons of grain and a total production of 7,000 tons of feed per week.
“Also, every year we invest in upgrading existing production facilities and units, in order to streamline all activities of the group companies, investments that will certainly continue in the coming years,” said Mr Mihail.
business development in Romania
Besides breeding swine and running compound feed mills, Smithfield has its own local slaughterhouse, Smithfield Prod, located in the former Comtim factory which currently produces about 30 per cent of carcasses in Romania.
It has the capacity to slaughter 600 animals per hour, and currently takes the whole flock from Smithfield farms.
real estate oradea
Smithfield Prod operates three units: the Freidorf slaughterhouse, a station processing animal products and a wastewater treatment plant.
In 2009 Smithfield Foods completed the acquisition of Agroalim Distribution, a company that has a complete storage and distribution network for fresh, frozen and canned food with national coverage.
Smithfield also owns 50 per cent of the assets of Frigorifer Tulcea (purchased in 2005, from Agroalim Distribution), a vegetable processing plant and cold storage for fresh, frozen and preserved food, located in Tulcea, which is, moreover, the only producer of frozen vegetables in Romania, with a production capacity exceeding 100 tons per day.
“Smithfield, through the three group companies, has created over 2,000 jobs. Our employees, both urban and rural, work like professionals, whether they are specialists in agriculture, quality control, butchers, or in support staff departments: logistics, maintenance, financial or elsewhere,” said Mr Mihail, adding that the investments the firm made in 2011 and continues to make are intended to improve environmental issues, animal welfare and food quality and safety.Bookkeeping and accounting services in Oradea, Romania
lunedì 30 luglio 2012
martedì 17 luglio 2012
Strada miliardarilor
Piaţa imobiliară britanică este în scădere, dar o arteră din nordul Londrei rezistă cu succes tendinţei.
După o perioadă delicată de la jumătatea secolului trecut, când multe case din zonă erau abandonate, strada Bishops Avenue pare a-şi fi regăsit strălucirea, iar în ultimii doi ani, casele celebrei străzi, cunoscută drept "Strada miliardarilor", ating noi recorduri ale preţurilor, notează AFP.
"Aceasta este una dintre cele mai celebre străzi din lume şi în mediile bogaţilor din străinătate este mai cunoscută decât Buckingham Palace", afirmă cu mândrie directorul agenţiei imobiliare Glentree International, Trevor Abrahamson.
Ruşii au dat tonul
Strada a crescut în top când miliardarul ruso-israelian Lev Leviev a cumpărat o vilă situată pe această stradă, pentru suma record de 35 milioane lire sterline (aproximativ 46 milioane euro).
După doar câteva săptămâni, acest record a fost depăşit de către un miliardar originar din Kazahstan, Horelma Peramam, care a plătit 50 milioane lire (peste 65 milioane euro) pentru a cumpăra "Conacul Toprak", situat tot pe strada Bishops Avenue.
Casa miliardarului Lev Leviev, de pe Bishop Avenue, numită Palladio, a fost achiziționată în schimbul sumei record de 35 milioane lire sterline (46 milioane de euro)
"Locuind pe această stradă îţi poţi afişa bogăţia", explică experţii în imobiliare. Mai ales cei veniţi din statele din est sunt interesaţi de achiziţionarea unei case pe această stradă, considerând că amplasamentul are multe avantaje: localizat în unul dintre cele mai şic cartiere din Londra, la 15 minute de centru, plasat între două golfuri şi un parc imens, subliniază AFP.
"Dacă cineva doreşte să combine avantajele unei case de la oraş cu cele ale unei case de la ţară, acesta va alege Bishops Avenue", afirmă agentul imobiliar.
Bogaţii lumii, doritori să locuiască într-o reşedinţă de renume apropiată de centru, cumpără sau încearcă să cumpere case pe această stradă, chiar dacă nu vor sta aici mai mult de câteva zile pe an.
Este un paradis imobiliar, unde piscina interioară şi climatizarea reprezintă dotările minime şi unde cel mai ieftin apartament costă două milioane de lire sterline (aproape trei milioane euro).
"Londra, unul dintre principalele centre financiare ale lumii, este de asemenea şi un paradis fiscal care atrage averile străinilor", conchide AFP.
Şi cea mai scumpă
Cea mai scumpă stradă din lume se află în Hong Kong, are doar câteva zeci de case şi se bucură de o poziţie privilegiată, care asigură rezidenţilor o panoramă spectaculoasă.
Este vorba despre Severn Road, aflată într-o zonă cu dealuri împădurite, notează Business Insider. Preţul mediu al unui mp de proprietate costă aici 78.200 de dolari.
Spre comparaţie, 1 mp pe Fifth Avenue, artera de lux din New York, costă în jur de 62.700 de dolari. Pe Severn Road se află în jur de 60 de case, iar priveliştea cuprinde întreg portul din Hong Kong şi zgârie-norii oraşului.
După o perioadă delicată de la jumătatea secolului trecut, când multe case din zonă erau abandonate, strada Bishops Avenue pare a-şi fi regăsit strălucirea, iar în ultimii doi ani, casele celebrei străzi, cunoscută drept "Strada miliardarilor", ating noi recorduri ale preţurilor, notează AFP.
"Aceasta este una dintre cele mai celebre străzi din lume şi în mediile bogaţilor din străinătate este mai cunoscută decât Buckingham Palace", afirmă cu mândrie directorul agenţiei imobiliare Glentree International, Trevor Abrahamson.
Ruşii au dat tonul
Strada a crescut în top când miliardarul ruso-israelian Lev Leviev a cumpărat o vilă situată pe această stradă, pentru suma record de 35 milioane lire sterline (aproximativ 46 milioane euro).
După doar câteva săptămâni, acest record a fost depăşit de către un miliardar originar din Kazahstan, Horelma Peramam, care a plătit 50 milioane lire (peste 65 milioane euro) pentru a cumpăra "Conacul Toprak", situat tot pe strada Bishops Avenue.
Casa miliardarului Lev Leviev, de pe Bishop Avenue, numită Palladio, a fost achiziționată în schimbul sumei record de 35 milioane lire sterline (46 milioane de euro)
"Locuind pe această stradă îţi poţi afişa bogăţia", explică experţii în imobiliare. Mai ales cei veniţi din statele din est sunt interesaţi de achiziţionarea unei case pe această stradă, considerând că amplasamentul are multe avantaje: localizat în unul dintre cele mai şic cartiere din Londra, la 15 minute de centru, plasat între două golfuri şi un parc imens, subliniază AFP.
"Dacă cineva doreşte să combine avantajele unei case de la oraş cu cele ale unei case de la ţară, acesta va alege Bishops Avenue", afirmă agentul imobiliar.
Bogaţii lumii, doritori să locuiască într-o reşedinţă de renume apropiată de centru, cumpără sau încearcă să cumpere case pe această stradă, chiar dacă nu vor sta aici mai mult de câteva zile pe an.
Este un paradis imobiliar, unde piscina interioară şi climatizarea reprezintă dotările minime şi unde cel mai ieftin apartament costă două milioane de lire sterline (aproape trei milioane euro).
"Londra, unul dintre principalele centre financiare ale lumii, este de asemenea şi un paradis fiscal care atrage averile străinilor", conchide AFP.
Şi cea mai scumpă
Cea mai scumpă stradă din lume se află în Hong Kong, are doar câteva zeci de case şi se bucură de o poziţie privilegiată, care asigură rezidenţilor o panoramă spectaculoasă.
Este vorba despre Severn Road, aflată într-o zonă cu dealuri împădurite, notează Business Insider. Preţul mediu al unui mp de proprietate costă aici 78.200 de dolari.
Spre comparaţie, 1 mp pe Fifth Avenue, artera de lux din New York, costă în jur de 62.700 de dolari. Pe Severn Road se află în jur de 60 de case, iar priveliştea cuprinde întreg portul din Hong Kong şi zgârie-norii oraşului.
martedì 10 luglio 2012
Investiţiile imobiliare au scăzut în România, în primul semestru, la minumul ultimilor şapte ani
Investiţiile realizate în domeniul imobiliar au scăzut în România, în primul semestru, la cel mai scăzut nivel din prima parte a anului 2005 până în prezent, fiind încheiate doar două tranzacţii, care însumează 55 de milioane de euro, potrivit unui raport al companiei de consultanţă CBRE.
Cele două tranzacţii au vizat fabrica Nokia din Cluj, cumpărată de producătorul de electrocasnice De'Longhi, şi complexul City Business Centre din Timişoara, achiziţionat de fondul de investiţii sud-african NEPI.
România rămâne o piaţă atractivă, dar lipsa finanţării şi problemele din zona euro au determinat creşterea riscului investiţional. În Europa Centrală şi de Est volumul investiţional cel mai ridicat a fost înregistrat în Rusia şi Polonia, conform raportului.
oradea imobiliare
"Piaţa din România este încă atractivă pentru investitorii străini pe fondul diferenţei înregistrate la nivelul randamentelor prime în comparaţie cu ţările vecine din Europa Centrală şi de Est. Lipsa finanţării şi problemele din zona euro au condus însă la un nivel scăzut al volumului de investiţii în prima jumătate a anului, determinând creşterea riscului investiţional, o încetinire a procesului decizional şi mărirea timpului de finalizare a unei tranzacţii", a declarat într-un comunicat James Heyworth Dunne, Head of Capital Markets and Valuation Department CBRE România.
Randamentele prime s-au stabilizat în România pe cele trei pieţe - retail (centre comerciale şi spaţii de stradă), birouri şi industrial. Pe segmentul birouri, randamentul prime s-a stabilizat la 8%, având la bază ofertele investitorilor de pe piaţa locală, iar în sectoarele retail şi cel industrial a rămas la 8,75% (centre comerciale), respectiv 10,25% (depozite), potrivit sursei citate.
În Varşovia randamentul prime pe segmentul birouri a fost de 6,25 %, pe cel industrial de 7%, iar domeniul retail a înregistrat un nivel de 6%. Un nivel similar al randamentul prime a fost în Praga, cu 6,5% pentru birouri, 8% pentru segmentul industrial şi 6,25% pentru sectorul retail. Budapesta a înregistrat pe segmentele birouri, industrial şi retail randamente prime de 7,25%, 8,75%, respectiv 7%.
În primul semestru al anului, în Europa Centrală şi de Est Rusia a înregistrat cel mai mare volum investiţional, de peste 900 milioane de euro, urmată de Polonia, cu peste 800 de milioane de euro, şi Cehia, cu aproximativ 180 milioane de euro.
Cele două tranzacţii au vizat fabrica Nokia din Cluj, cumpărată de producătorul de electrocasnice De'Longhi, şi complexul City Business Centre din Timişoara, achiziţionat de fondul de investiţii sud-african NEPI.
România rămâne o piaţă atractivă, dar lipsa finanţării şi problemele din zona euro au determinat creşterea riscului investiţional. În Europa Centrală şi de Est volumul investiţional cel mai ridicat a fost înregistrat în Rusia şi Polonia, conform raportului.
oradea imobiliare
"Piaţa din România este încă atractivă pentru investitorii străini pe fondul diferenţei înregistrate la nivelul randamentelor prime în comparaţie cu ţările vecine din Europa Centrală şi de Est. Lipsa finanţării şi problemele din zona euro au condus însă la un nivel scăzut al volumului de investiţii în prima jumătate a anului, determinând creşterea riscului investiţional, o încetinire a procesului decizional şi mărirea timpului de finalizare a unei tranzacţii", a declarat într-un comunicat James Heyworth Dunne, Head of Capital Markets and Valuation Department CBRE România.
Randamentele prime s-au stabilizat în România pe cele trei pieţe - retail (centre comerciale şi spaţii de stradă), birouri şi industrial. Pe segmentul birouri, randamentul prime s-a stabilizat la 8%, având la bază ofertele investitorilor de pe piaţa locală, iar în sectoarele retail şi cel industrial a rămas la 8,75% (centre comerciale), respectiv 10,25% (depozite), potrivit sursei citate.
În Varşovia randamentul prime pe segmentul birouri a fost de 6,25 %, pe cel industrial de 7%, iar domeniul retail a înregistrat un nivel de 6%. Un nivel similar al randamentul prime a fost în Praga, cu 6,5% pentru birouri, 8% pentru segmentul industrial şi 6,25% pentru sectorul retail. Budapesta a înregistrat pe segmentele birouri, industrial şi retail randamente prime de 7,25%, 8,75%, respectiv 7%.
În primul semestru al anului, în Europa Centrală şi de Est Rusia a înregistrat cel mai mare volum investiţional, de peste 900 milioane de euro, urmată de Polonia, cu peste 800 de milioane de euro, şi Cehia, cu aproximativ 180 milioane de euro.
giovedì 5 luglio 2012
Creditul imobiliar VS creditul ipotecar: diferenţe, avantaje şi dezavantaje
Creditul imobiliar şi creditul ipotecar se confundă în viziunea celor mai mulţi. Este drept, diferenţele nu sunt fundamentale ci mai degrabă de nuanţă. Totuşi, sunt două produse diferite care acoperă diferenţiat nevoile clienţilor. IMOPEDIA.ro vă prezintă diferenţele, avantajele şi dezavantajele celor două tipuri de împrumut.
Un singur lucru uneşte creditul imobiliar de cel ipotecar: finanţează o proprietate. Din acest punct înainte însă, diferenţele sunt suficient de mari încât un produs să fie bun pentru un client dar defavorabil altuia.
Creditul imobiliar
Astfel, în cazul creditului imobiliar, principala caracteristica este faptul că băncile iau în considerare pentru ipotecă doar bunurile imobile existente. Important de reţinut este însă faptul că obiectul ipotecii poate fi şi alt imobil decât cel ce face obiectul investiţiei imobiliare. Totodată, potrivit prevederilor din Codul Civil, ipoteca trebuie reînnoită de creditor înainte de expirarea unui termen de 15 ani de la constituire.
Un avantaj ar fi faptul că legislaţia în domeniu este mai permisivă pentru acest tip de credit. În principiu, băncile au libertatea de a stabili condiţiile de creditare în funcţie de normele interne ale instituţiei iar garanţiile sunt reglementate prin Codul Civil.
Un dezavantaj ar fi faptul că, în cazul creditului imobiliar, dobânda poate fi modificată oricând în funcţie de condiţiile existente pe piaţă financiar-monetară. Acest lucru înseamnă că dobânda nu este obligatoriu legată de un indice de referinţă, iar băncile pot să folosească deja bine cunoscuta sintagmă: „dobânda va putea fi modificată în funcţie de condiţiile existente pe piaţa financiar–monetară”.
În momentul în care clientul de credit imobiliar nu îşi mai plăteşte ratele, fiecare bancă are puterea de decizie asupra a ce i se va întâmpla acestuia. Contractul de credit nu se reziliază de drept, iar banca are drepturi depline asupra stabilirii termenului după care se declară scadenţa şi a modului în care se impută întârzierile.
Creditul ipotecare
Principala caracteristica a creditului ipotecar stă în modul de implementare a ipotecii. Astfel, ipoteca se aplică asupra unui bun viitor. Astfel, clienţii pot să ipotecheze casa pe care urmează să o construiască, cu condiţia să fi obţinut deja autorizaţia de construire. Ipoteca, în acest caz, se aplică atât asupra terenului cât şi a casei ce urmează să fie construită.
imobiliare oradea
Creditul ipotecar este mult mai strict reglementat. Orice astfel de contract se supune legii nr. 190/1999 în care sunt enumerate, în mod explicit, atât condiţiile privind acordarea creditului cât şi cele referitoare la constituirea garanţiilor.
Tocmai din cauza legislaţiei căreia se supune creditul ipotecar, dobânda nu mai variază cu atâta uşurinţă precum o face la creditul imobiliar. Pentru creditul ipotecar, dobânda poate varia doar între marjele percepute în contract şi strict legat de fluctuaţiile unui indice de referinţă menţionat de asemenea în contract. În orice caz, modificarea ratei dobânzii trebuie comunicată împrumutatului cel mai târziu la data aplicării noii rate.
În cazul în care clientul nu îşi mai plăteşte ratele, acţiunile băncii pot fi mult mai drastice. Astfel, în cazul întârzierii la plată, banca trimite împrumutatului o notificare prin scrisoare recomandată cu confirmare la primire sau prin executor judecătoresc ori bancar. Dacă în următoarele 30 de zile de la primirea notificării nu este achitată datoria, contractul de credit este reziliat şi datoria poate fi executată.
Printre clauzele obligatorii impuse de legea nr. 190/1999 pentru contractele de credit ipotecar se numără:Banca este obligată să îi prezinte clientului un document care cuprinde toate condiţiile contractului, cu cel puţin zece zile înainte de semnarea acestuia
Clientul are datoria de a plăti doar cheltuielile aferente întocmirii documentaţiei de credit şi constituirii ipotecii
Este interzisă orice încercare a bănci de a condiţiona acordarea creditului cu acceptarea de către client a serviciilor ce nu au legătura cu operaţiunea de creditare
În contract trebuie prevăzute detaliile executării în caz de neplată
În concluzie, creditul imobiliar tinde să fie uşor mai permisiv dar implică un grad mai mare de risc, în timp ce creditul ipotecar este mai rigid, dar mai sigur.
Un singur lucru uneşte creditul imobiliar de cel ipotecar: finanţează o proprietate. Din acest punct înainte însă, diferenţele sunt suficient de mari încât un produs să fie bun pentru un client dar defavorabil altuia.
Creditul imobiliar
Astfel, în cazul creditului imobiliar, principala caracteristica este faptul că băncile iau în considerare pentru ipotecă doar bunurile imobile existente. Important de reţinut este însă faptul că obiectul ipotecii poate fi şi alt imobil decât cel ce face obiectul investiţiei imobiliare. Totodată, potrivit prevederilor din Codul Civil, ipoteca trebuie reînnoită de creditor înainte de expirarea unui termen de 15 ani de la constituire.
Un avantaj ar fi faptul că legislaţia în domeniu este mai permisivă pentru acest tip de credit. În principiu, băncile au libertatea de a stabili condiţiile de creditare în funcţie de normele interne ale instituţiei iar garanţiile sunt reglementate prin Codul Civil.
Un dezavantaj ar fi faptul că, în cazul creditului imobiliar, dobânda poate fi modificată oricând în funcţie de condiţiile existente pe piaţă financiar-monetară. Acest lucru înseamnă că dobânda nu este obligatoriu legată de un indice de referinţă, iar băncile pot să folosească deja bine cunoscuta sintagmă: „dobânda va putea fi modificată în funcţie de condiţiile existente pe piaţa financiar–monetară”.
În momentul în care clientul de credit imobiliar nu îşi mai plăteşte ratele, fiecare bancă are puterea de decizie asupra a ce i se va întâmpla acestuia. Contractul de credit nu se reziliază de drept, iar banca are drepturi depline asupra stabilirii termenului după care se declară scadenţa şi a modului în care se impută întârzierile.
Creditul ipotecare
Principala caracteristica a creditului ipotecar stă în modul de implementare a ipotecii. Astfel, ipoteca se aplică asupra unui bun viitor. Astfel, clienţii pot să ipotecheze casa pe care urmează să o construiască, cu condiţia să fi obţinut deja autorizaţia de construire. Ipoteca, în acest caz, se aplică atât asupra terenului cât şi a casei ce urmează să fie construită.
imobiliare oradea
Creditul ipotecar este mult mai strict reglementat. Orice astfel de contract se supune legii nr. 190/1999 în care sunt enumerate, în mod explicit, atât condiţiile privind acordarea creditului cât şi cele referitoare la constituirea garanţiilor.
Tocmai din cauza legislaţiei căreia se supune creditul ipotecar, dobânda nu mai variază cu atâta uşurinţă precum o face la creditul imobiliar. Pentru creditul ipotecar, dobânda poate varia doar între marjele percepute în contract şi strict legat de fluctuaţiile unui indice de referinţă menţionat de asemenea în contract. În orice caz, modificarea ratei dobânzii trebuie comunicată împrumutatului cel mai târziu la data aplicării noii rate.
În cazul în care clientul nu îşi mai plăteşte ratele, acţiunile băncii pot fi mult mai drastice. Astfel, în cazul întârzierii la plată, banca trimite împrumutatului o notificare prin scrisoare recomandată cu confirmare la primire sau prin executor judecătoresc ori bancar. Dacă în următoarele 30 de zile de la primirea notificării nu este achitată datoria, contractul de credit este reziliat şi datoria poate fi executată.
Printre clauzele obligatorii impuse de legea nr. 190/1999 pentru contractele de credit ipotecar se numără:Banca este obligată să îi prezinte clientului un document care cuprinde toate condiţiile contractului, cu cel puţin zece zile înainte de semnarea acestuia
Clientul are datoria de a plăti doar cheltuielile aferente întocmirii documentaţiei de credit şi constituirii ipotecii
Este interzisă orice încercare a bănci de a condiţiona acordarea creditului cu acceptarea de către client a serviciilor ce nu au legătura cu operaţiunea de creditare
În contract trebuie prevăzute detaliile executării în caz de neplată
În concluzie, creditul imobiliar tinde să fie uşor mai permisiv dar implică un grad mai mare de risc, în timp ce creditul ipotecar este mai rigid, dar mai sigur.
martedì 3 luglio 2012
Un singur proiect imobiliar, pe cale să rescrie istoria unei întregi regiuni. Judeţul Olt se pregăteşte pentru invazia americană
Anunţul că armata americană construieşte o bază militară la Deveselu, Olt, a pus pe jar întregul judeţ. Mii de oameni aşteaptă acum locuri de muncă şi mulţi dintre ei chiar vor prinde un contract. Ofertele vor fi în special în domeniul construcţiilor. Începând de la muncitori şi sfârşind cu personalul calificat, un număr impresionant de angajaţi va fi mobilizat pe şantierul american, vreme de doi ani. Amploarea este atât de mare încât este foarte posibil ca oricine va dori să construiască altceva în zonă nu va putea, căci toţi muncitorii vor lucra pentru americani.
Dar dincolo de extaz, există provocarea unui proiect executat cu o stricteţe cu care România nu este deloc obişnuită. Randy Tharp, managing director al Epstein Architecture & Engineering, una dintre firmele interesate să participe la proiect, a vorbit pentru IMOPEDIA.ro despre ce implică construcţia unei baze militare.
Cât de greu este să implementezi în România un proiect atât de strict?
Acest lucru este pe lista celor mai mari provocări pentru orice contractor. Inginerii americani sunt foarte stricţi. În fiecare zi ştii exact ce anume ai de făcut, în fiecare zi eşti monitorizat şi ţi se spune dacă eşti înainte sau în urmă, fie şi cu o singură componentă. Acest lucru este foarte neobişnuit în România. De altfel, nu este ceva comun nici în SUA, la multe construcţii. În general, dezvoltatorii au un program general şi se gândesc că dacă se ţin cât de cât aproape de el, este în regulă. Dar la acest proiect, inginerii te urmăresc zilnic. Zi de zi se întocmeşte un raport, se centralizează totul pe computer, se urmăreşte calitatea muncii. În general, totul se reduce la respectarea regulilor în cele mai mici detalii: trebuie să porţi cască de şantier în fiecare moment, trebuie să porţi vesta de siguranţă permanent etc. Toate acestea vor fi respectate pentru că este singura cale de urmat.
Ce impact va avea acest proiect în zonă, în judeţ?
Uriaş. Desigur, la nivel de magement, orice companie îşi va aduce managerii ei de la sediu central sau de la sucursale apropiate de Deveselu. La fel şi personalul de supraveghere. Aceşti oameni se vor muta acolo, pe perioada derulării proiectului. Apoi se vor căuta muncitori locali. Totuşi, proiectul este atât de mare încât, cel mai probabil, muncitorii calificaţi din zonă vor fi prea puţini. Garantez că nu vor fi suficienţi electricieni, de exemplu. Probabil nu vor exista nici suficienţi oameni care să toarne beton. Apoi sunt contractorii specializaţi, care cu siguranţă nu sunt suficienţi în zonă. Deci dacă cineva vrea să construiască ceva în perioada proiectului, în zonă, nu va putea pentru că toţi muncitorii vor fi relocaţi pe şantierul militar. Probabil că va fi o combinaţie între muncitorii locali şi mulţi oameni relocaţi de mai departe, care vor locui acolo pentru doi ani. Aceştia vor sta fie în locuri special amenajate de contractor sau în locuinţe închiriate, disponibile în zonă. Din punct de vedere economic, va fi un boom pentru Caracal, de exemplu. imobiliare oradea
Această supraaglomerare se va simţi şi în domeniul serviciilor?
Desigur. Toţi cei angajaţi acolo se vor concentra exclusiv pe proiect. Pentru ei, e ca şi cum ar trăi în Afghanistan sau Irak. Aceasta este misiunea lor şi asta vor face, timp de doi ani de zile. Nu vor avea timp de altceva. Nu vor avea timp să îşi spele singuri, să îşi gătească singuri, deci vor apărea o mulţime de oportunităţi pentru firmele de prestări servicii din oraşele apropiate. Menajul, cateringul, toate lucrurile acestea vor fi oportunităţi uriaşe, vor fi o mulţime de cereri. La fel, oamenii vor merge la cumpărături, vor merge la magazin să cumpere sandwichuri şi suc, managerii probabil că vor ieşi în fiecare seară la restaurant. Toate aceste lucruri aduc un impact uriaş pentru comerţul din zonă. Caracalul de exemplu poate că nu înţelege momentan ce urmează, dar se va obişnui treptat. Deveselu cu certitudine nu este pregătit pentru un asemenea eveniment. Oamenii ştiu deja că va exista un impact economic pozitiv, dar nu cred că înţeleg ce urmează. Dimineaţa vor exista caravane de autobuze care vor merge la locul construcţiei, în fiecare zi. Va exista un nivel de activitate nemaiîntâlnit pentru locurile acelea.
Dacă vor fi greşeli, care sunt penalităţile?
Când se vorbeşte despre proiecte făcute de Guvernul României, cum este acesta, toată lumea se gândeşte la întârzieri, calitate slabă, ceva durează câţiva ani, apoi începe să se deterioreze. Există o perioadă de doi ani garanţie la lucrări, dar când ceva merge greşit, contractorii fie sunt deja falimentaţi, ori ţi se spune că a fost vina ta.
În acest proiect însă, este diferit. Nu se pune problema de cine va fi responsabil, pentru că standardele şi cerinţele de implementare nu permit eşecul. Designul este unul cunoscut, iar dacă foloseşti materialele stabilite pe care le tratezi conform cerinţelor, în condiţiile în care toate piesele şi componentele sunt inspectate pe şantier, nu ai probleme. Procesul minimalizează riscurile.
Cât de complicat este să verifici toate aceste aspecte şi în cazul construcţiilor comerciale sau rezidenţiale, astfel încât să ridici construcţii solide?
Când am ajuns în România, turnam ciment şi îl credeam pe furnizor pe cuvânt că este ciment de cea mai bună calitate. Nimeni nu verifica materialul. În SUA, în toate proiectele, există companii independente de testare a calităţii, care îţi oferă o părere obiectivă despre calitatea materialelor, nu crezi furnizorul pe cuvânt. Iar dacă nu este o calitate satisfăcătoare, afli în şapte zile, dărâmi clădirea şi o refaci cu materialele bune. Ideea e să te asiguri că implementezi calitatea potrivită, nu să te gândeşti cine va face reparaţiile mai târziu.
Este o schimbare majoră, pentru domeniul construcţiilor. Există posibilitatea ca acest ritm să fie păstrat de către cei implicaţi şi aplicat în alte proiecte?
Cu certitudine. Acesta este unul dintre beneficiile pentru contractorii români şi străini chiar. Li se vor ridica standardele şi capacităţile de management la un cu totul alt nivel.
Cum găsiţi iniţiativa Guvernului de a implica o companie românească în proiectul americanilor?
Proiectul are o mulţime de zone în care nu este nevoie de un contractor american. Este vorba despre părţile care nu se referă în mod direct la obiective de securitate. Astfel, pe aceste nişe, pot participa contractorii din România care au acces direct la muncitori şi materiale autohtone. Contractul deschis românilor este pentru un buget care poate fi situat undeva între 25 milioane şi 100 milioane dolari. Asta înseamnă probabil mai mult decât a făcut vreodată vreun contractor român într-un singur proiect.
CITEȘTE ȘI Lecţia de MLS: Americanii explică, romanii aplică
Taguri: penalitati, constructii, caracal, proiect, santier,
Dar dincolo de extaz, există provocarea unui proiect executat cu o stricteţe cu care România nu este deloc obişnuită. Randy Tharp, managing director al Epstein Architecture & Engineering, una dintre firmele interesate să participe la proiect, a vorbit pentru IMOPEDIA.ro despre ce implică construcţia unei baze militare.
Cât de greu este să implementezi în România un proiect atât de strict?
Acest lucru este pe lista celor mai mari provocări pentru orice contractor. Inginerii americani sunt foarte stricţi. În fiecare zi ştii exact ce anume ai de făcut, în fiecare zi eşti monitorizat şi ţi se spune dacă eşti înainte sau în urmă, fie şi cu o singură componentă. Acest lucru este foarte neobişnuit în România. De altfel, nu este ceva comun nici în SUA, la multe construcţii. În general, dezvoltatorii au un program general şi se gândesc că dacă se ţin cât de cât aproape de el, este în regulă. Dar la acest proiect, inginerii te urmăresc zilnic. Zi de zi se întocmeşte un raport, se centralizează totul pe computer, se urmăreşte calitatea muncii. În general, totul se reduce la respectarea regulilor în cele mai mici detalii: trebuie să porţi cască de şantier în fiecare moment, trebuie să porţi vesta de siguranţă permanent etc. Toate acestea vor fi respectate pentru că este singura cale de urmat.
Ce impact va avea acest proiect în zonă, în judeţ?
Uriaş. Desigur, la nivel de magement, orice companie îşi va aduce managerii ei de la sediu central sau de la sucursale apropiate de Deveselu. La fel şi personalul de supraveghere. Aceşti oameni se vor muta acolo, pe perioada derulării proiectului. Apoi se vor căuta muncitori locali. Totuşi, proiectul este atât de mare încât, cel mai probabil, muncitorii calificaţi din zonă vor fi prea puţini. Garantez că nu vor fi suficienţi electricieni, de exemplu. Probabil nu vor exista nici suficienţi oameni care să toarne beton. Apoi sunt contractorii specializaţi, care cu siguranţă nu sunt suficienţi în zonă. Deci dacă cineva vrea să construiască ceva în perioada proiectului, în zonă, nu va putea pentru că toţi muncitorii vor fi relocaţi pe şantierul militar. Probabil că va fi o combinaţie între muncitorii locali şi mulţi oameni relocaţi de mai departe, care vor locui acolo pentru doi ani. Aceştia vor sta fie în locuri special amenajate de contractor sau în locuinţe închiriate, disponibile în zonă. Din punct de vedere economic, va fi un boom pentru Caracal, de exemplu. imobiliare oradea
Această supraaglomerare se va simţi şi în domeniul serviciilor?
Desigur. Toţi cei angajaţi acolo se vor concentra exclusiv pe proiect. Pentru ei, e ca şi cum ar trăi în Afghanistan sau Irak. Aceasta este misiunea lor şi asta vor face, timp de doi ani de zile. Nu vor avea timp de altceva. Nu vor avea timp să îşi spele singuri, să îşi gătească singuri, deci vor apărea o mulţime de oportunităţi pentru firmele de prestări servicii din oraşele apropiate. Menajul, cateringul, toate lucrurile acestea vor fi oportunităţi uriaşe, vor fi o mulţime de cereri. La fel, oamenii vor merge la cumpărături, vor merge la magazin să cumpere sandwichuri şi suc, managerii probabil că vor ieşi în fiecare seară la restaurant. Toate aceste lucruri aduc un impact uriaş pentru comerţul din zonă. Caracalul de exemplu poate că nu înţelege momentan ce urmează, dar se va obişnui treptat. Deveselu cu certitudine nu este pregătit pentru un asemenea eveniment. Oamenii ştiu deja că va exista un impact economic pozitiv, dar nu cred că înţeleg ce urmează. Dimineaţa vor exista caravane de autobuze care vor merge la locul construcţiei, în fiecare zi. Va exista un nivel de activitate nemaiîntâlnit pentru locurile acelea.
Dacă vor fi greşeli, care sunt penalităţile?
Când se vorbeşte despre proiecte făcute de Guvernul României, cum este acesta, toată lumea se gândeşte la întârzieri, calitate slabă, ceva durează câţiva ani, apoi începe să se deterioreze. Există o perioadă de doi ani garanţie la lucrări, dar când ceva merge greşit, contractorii fie sunt deja falimentaţi, ori ţi se spune că a fost vina ta.
În acest proiect însă, este diferit. Nu se pune problema de cine va fi responsabil, pentru că standardele şi cerinţele de implementare nu permit eşecul. Designul este unul cunoscut, iar dacă foloseşti materialele stabilite pe care le tratezi conform cerinţelor, în condiţiile în care toate piesele şi componentele sunt inspectate pe şantier, nu ai probleme. Procesul minimalizează riscurile.
Cât de complicat este să verifici toate aceste aspecte şi în cazul construcţiilor comerciale sau rezidenţiale, astfel încât să ridici construcţii solide?
Când am ajuns în România, turnam ciment şi îl credeam pe furnizor pe cuvânt că este ciment de cea mai bună calitate. Nimeni nu verifica materialul. În SUA, în toate proiectele, există companii independente de testare a calităţii, care îţi oferă o părere obiectivă despre calitatea materialelor, nu crezi furnizorul pe cuvânt. Iar dacă nu este o calitate satisfăcătoare, afli în şapte zile, dărâmi clădirea şi o refaci cu materialele bune. Ideea e să te asiguri că implementezi calitatea potrivită, nu să te gândeşti cine va face reparaţiile mai târziu.
Este o schimbare majoră, pentru domeniul construcţiilor. Există posibilitatea ca acest ritm să fie păstrat de către cei implicaţi şi aplicat în alte proiecte?
Cu certitudine. Acesta este unul dintre beneficiile pentru contractorii români şi străini chiar. Li se vor ridica standardele şi capacităţile de management la un cu totul alt nivel.
Cum găsiţi iniţiativa Guvernului de a implica o companie românească în proiectul americanilor?
Proiectul are o mulţime de zone în care nu este nevoie de un contractor american. Este vorba despre părţile care nu se referă în mod direct la obiective de securitate. Astfel, pe aceste nişe, pot participa contractorii din România care au acces direct la muncitori şi materiale autohtone. Contractul deschis românilor este pentru un buget care poate fi situat undeva între 25 milioane şi 100 milioane dolari. Asta înseamnă probabil mai mult decât a făcut vreodată vreun contractor român într-un singur proiect.
CITEȘTE ȘI Lecţia de MLS: Americanii explică, romanii aplică
Taguri: penalitati, constructii, caracal, proiect, santier,
Iscriviti a:
Post (Atom)